Feerie de iarna

Cine se astepta ca la jumatatea lui ianuarie sa ninga ca-n povesti. Si nu oriunde. Ci in Constanta :)

Mie nu-mi place iarna, cu tot ce tine: frig; vant; ger; zapada; etc.

Ieri, prima zi de ninsoare pe anul 2010, mi s-a parut mirifica. Sufletul mi-a fost invadat de bucurie. Am ales sa plec de la serviciu spre statia de autobuz pe jos ( cei care ma cunosc stiu ca nu este putin : undeva pana in 5 km). Au fost momente foarte placute si am fost tare incantata de decizia luata. A fost minunat. Zapada care cadea si ma invaluia cu puritatea ei ; inima usoara ; gandurile de bucurie care ma invadau….. Nimic nu a reusit sa ma intristeze. Am zambit tot timpul, gandurile mele au fost din cele mai curate; toate probleme isi gaseau rezolvare cu viteza gandului :); PARCA PLUTEAM.

Vantul imi brazda fata; fulgii de nea imi inecau ochii; degetele, mainile si picioarele mi-au inghetat. De fiecare data ( pana acum) tot ce aveam de spus era: VREAU SA VINA CALDURA; NU MAI SUPORT FRIGUL. Ei bine, de data aceasta gandurile mele au fost: daca au inghetat inseamna ca le am; daca le simt inghetate inseamna ca sunt functionale; daca sunt functionale EXIST...TRAIESC... si sunt foarte bucuroasa de asta.

Sunt bucuroasa ca sunt sanatoasa.

Sunt bucuroasa ca langa mine oameni minunati; oameni dragi; oameni pe care-i iubesc si ma iubesc.

Sunt bucuroasa ca sunt eu, asa cum sunt: o fiinta minunata pe pamant :) ( si modesta pe deasupra).

Sa ne citim cu bine